Chiar asa...unde ?
Stiti cu totii filmele acelea in care cel putin 2 fete sau 2 baieti se cunosc de cand s-au nascut si sunt la fel de bune/buni prietene/prieteni si peste 30 de ani. Isi povestesc unii altora bucuriile,necazurile,nu au nici un secret unii fata de altii...Frumos,foarte frumos. Uneori stau si ma gandesc daca si in viata reala e la fel. Eu de cand ma stiu am dat-o in bara cu prietenii.Poate si din cauza faptului ca m-am tot mutat. Dar primii 15 ani din viata au fost cei mai frumosi din viata mea si mereu am sperat ca nu vor fi si ultimii.Acum incep sa am unele dubii. Am avut aceeasi prieteni de cand m-am nascut,aveam aceleasi obiceiuri,aceleasi locuri preferate,aceleasi jocuri si niciodata nu ne-am plictisit unii de altii.Nu exista invidie intre noi,am impartit mereu totul,am mancat din aceeasi farfurie,ne-am ajutat reciproc cand am avut nevoie (si acum imi amintesc cum cea mai buna prietena de a mea a cazut de pe bicicleta si si-a rupt un dinte si eu am dus-o acasa si pe ea sub un brat si sub celalalt brat aveam ambele biciclete :D). Zilele de nastere pe atunci se tineau acasa la sarbatorit.Nu mergeam in cluburi. Ne strangeam cu totii si... mancam,ascultam muzica,dansam tot felul de hore de spuneai ca e nunta nu zi onomastica ,cantam si nu in ultimul rand ne jucam super mario pe televizor. Pe atunci nu aveam calculatoare si chiar daca vreunul dintre noi avea,nu exista internet. Aveam calculator si stateam la rand sa ne jucam Tarzan sau Harry Potter.
In fiecare seara ne jucam carti,iar dupa ce se intuneca : de-a v-ati ascunselea. Nu aveam telefoane mobile,parintii nostri ne strigau de la geamuri atunci cand se facea deja destul de tarziu si trebuia sa rupem gasca si sa mergem acasa. Niciodata nu le-am iesit din cuvant si nu au fost probleme. Cel mai tare imi placea...ca nu era iarna fara colinde si oameni de zapada. Nu ne era frica sa mergem noaptea din bloc in bloc sa colindam. Nu erau tigani,nu ne-a agresat nimeni niciodata pe strada. Frumoase vremuri !
Acum am impresia ca traim pe alta planeta...din toate punctele de vedere.
Prietenii ti-i faci greu sau daca ai prieteni ii ai din copilarie.
Nu stii daca mai poti avea incredere sa ii spui unui "prieten" necazurile,bucuriile si mai ales secretele. Cateodata cand ai nevoie de ei cauta-i de nicaieri.
Visez si eu la niste prieteni ca in filme,cu care poate intr-o sambata seara sa nu ies in club ci sa stam toti inghesuiti in pat cu chips-uri si cola in brate sa ne uitam la filme de comedie sau sa jucam Monopoly.
E ceva imposibil? Nu e !
Doar oameni care nu vor sa fie posibil.Oameni care au uitat cum erau prieteniile atunci cand eram mici...oameni care s-au modernizat !
Viata bate filmul !
Intotdeauna !!!
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu